Acest standard clasifică în primul rând întreprinderile, instituțiile, agențiile guvernamentale și practicienii individuali pe baza asemănării producției lor sau a altor activități socio--economice, adică după clasificarea lor în industrie. El împarte sectoarele economice naționale în patru niveluri: categorii majore, categorii medii și categorii minore. Există 13 categorii majore:
- Agricultura, silvicultura, creșterea animalelor, pescuitul și conservarea apei;
- Industrie;
- Studiu și explorare geologică;
- Constructii;
- Transporturi și poștă și telecomunicații;
- Comerț, alimentație publică, aprovizionare cu materiale și depozitare;
- Management imobiliar, utilitati publice, servicii rezidentiale si servicii de consultanta;
- Sănătate, sport și bunăstare socială;
- Educație, cultură și arte și radio și televiziune;
- Cercetare științifică și servicii tehnice complete;
- Finanțe și asigurări;
- Organe de stat, organe de partid și guvernare și organizații sociale;
- Alte industrii. Aceste două metode de clasificare sunt în concordanță cu condițiile naționale ale țării mele, concise, practice și reflectă starea actuală a ocupațiilor din țara mea.